Bocche di leone (gură de Leu).
În epoca Renașterii, astfel de basoreliefuri, marcate cu o fantă în care cetățenii puteau strecura, într-o cutie poștală disimulată, denunțuri anonime erau montate pe ziduri în toată Veneția. Au funcționat până la 1797, anul în care Napoleon a anexat statul venețian.
Sistemul juridic local se baza pe astfel de denunțuri, valabile doar dacă se refereau la funcționarii publici, nu la persoane particulare.
Ideea a fost genială: cetățenii se răcoreau și nu mai plănuiau revolte, iar Dogele Veneției era foarte bine informat în privința slujbașilor corupți, indolenți sau trădători.
Putem găsi oarece echivalent, digital, și în epoca noastră.
Fiind virtuali, nu stârnesc controverse și scandaluri precum influencerii umani
V-am mai povestit despre Lil Miquela, personajul creat pe computer, cu 2,7 milioane de urmăritori pe Instagram, care funcționează ca influenceriță competentă pentru branduri importante.
Influencerii virtuali vor fi folosiți din ce în ce mai intens pentru că oferă advertiserilor un control mai mare asupra mesajelor; este mai puțin probabil să creeze sau să fie implicați în controversele și scandalurile care pot apărea în cazul omologilor lor umani (deși nu sunt complet imuni).
O altă influenceriță virtuală de succes este Lu from Magalu (în imagine), creată de Ogilvy pentru retailerul brazilian Magazine Luiza.
Are 6,5 milioane de urmăritori pe Instagram, a apărut pe coperta Vogue Brasil și în clipuri muzicale.
Iar pe Youtube este foarte harnică ca voice over - îi dai textele și le citește perfect, fără bâlbe, la orice oră din zi și din noapte. (marketingbrew.com)
Vii pentru știri, rămâi pentru jocuri
Știi târgul acela cu copilul „dacă citești zece pagini din Sadoveanu pentru școală, te las o oră la calculator”?
Funcționează oarecum și în cazul consumatorilor media: pentru a rămâne consecvenți în a accesa, contra cost, știrile produse de jurnaliști profesioniști, sunt ademeniți cu jocuri.
Anul trecut, în februarie, The New York Times a depășit 10 milioane de abonați digitali plătitori, țintă atinsă cu trei ani mai devreme față de planurile stabilite în 2016.
Unul dintre motoarele de creștere a numărului de abonamente îl reprezintă jocurile, accesibile în aplicația The New York Times Games.
Cotidianul are propriul departament de dezvoltat jocuri.
Una din rațiunile existenței acestei linii de business: NYT a descoperit că un abonat care se implică atât în știri, cât și în jocuri este mai probabil să rămână un subscriber pe termen lung.
Cel mai nou joc produs de cotidian este Connection.
Eveniment: TIME100 Next
Revista Time a publicat lista cu 100 de personalități care au potențialul să schimbe lumea și viețile a milioane de oameni prin ideile și creațiile lor.
Lista conține artiști, manageri, cercetători, chiar și un chef, un astronaut și un librar.
De unde ne luăm electricitatea (global)
Cum ar putea AI să modifice societatea și economia
Samuel Hammond, tânăr economist de orientare libertariană, nu exclude ca, pe măsură ce instrumentele de inteligență artificială se dezvoltă, guvernele să-și piardă rolul forte de putere, deoarece companiile și indivizii care adoptă inteligența artificială se mișcă mult prea repede pentru a mai putea fi controlați.
Modelul istoric anterior oarecum asemănător ar fi modificarea relației indivizilor cu autoritatea, în secolele 16-17, în urma unei alte revoluții informaționale, cea a presei tipografice, care a răspândit în societate Biblia (până atunci greu accesibilă și doar în manuscris), dar și o mulțime de alte cărți cu idei noi, și a dus de asemenea la apariția noțiunii de ziar - primului fiind The Oxford Gazette, apărut în Marea Britanie, în 1665.
Printre scenariile desenate de economist, el își imaginează infractori cibernetici care hărțuiesc agențiile de aplicare a legii și de securitate depășite, companii care furnizează servicii mult mai eficient decât ar putea-o face vreodată birocrația statală și un sistem judiciar incapacitat de o avalanșă de memorii și plângeri generate de AI.
Samuel Hammond prezice trei rezultate posibile de evoluție a guvernelor lumii în era AI: un stat polițienesc în stil chinezesc sau o autoritate intransigentă precum monarhiile din statele petroliere bogate din Golf; un stat anarhic eșuat; sau o societate deschisă spre înalta tehnologie cu o e-guvernare funcțională bazată pe inteligența artificială după modelul Estoniei.
Și se întoarce la momentul 11 septembrie.
„Înainte de 2001, securitatea în aeroporturi era aproape invizibilă. Puteai chiar să treci, cu mașina, între Canada și SUA fără pașaport. Apoi, într-o dimineață fatidică, 19 teroriști au ucis aproape 3000 de oameni în decurs de câteva ore. O săptămână mai târziu, scrisori care conțineau spori de antrax au apărut în cutiile poștale ale unor oameni importanți, omorând cinci persoane. La opt săptămâni după aceea, un individ a fost prins în timpul zborului încercând să detoneze o bombă ascunsă în pantof.
Această succesiune rapidă de evenimente i-a făcut pe liderii politici să-și dea seama brusc că tehnologia și globalizarea introduceau o serie de riscuri asimetrice. Un mic grup de extremiști sau un radical singuratic puteau face ravagii în întreaga societate.
Societatea a atenuat riscurile prin fortificarea securității frontierelor și aeroporturilor. A sporit aplicarea legii prin adoptarea Patriot Act și prin finanțarea unor noi forme de supraveghere de înaltă tehnologie.
În retrospectivă, reacția a fost exagerată. În timp ce terorismul se profila ca o amenințare psihologică, riscurile erau în mod cuantificabil mici în comparație cu lucrurile banale care ucid oameni în fiecare zi. De exemplu, în cele 12 luni de după 11 septembrie 2001, teama crescută de a zbura cu avionul a cauzat un număr suplimentar, estimat, de 1.600 de decese în trafic în SUA. Teama de terorismul islamic a dispărut de atunci, dar aceste protocoale de securitate sporită nu numai că rămân în vigoare, dar continuă să fie dezvoltate și chiar reproiectate pentru amenințările interne”.
Utilizarea periculoasă a inteligenței artificiale va fi, probabil, la fel de rară. Majoritatea oamenilor nu sunt pur și simplu sociopați. Cu toate acestea, multe domenii ale vieții urmează logica regulii minorității, conform căreia o minoritate mică, dar intolerantă, sfârșește prin a stabili regulile pentru toată lumea. Mai puțin de 2% dintre americani au alergie la alune, de exemplu, și totuși multe spații comune interzic alimentele care conțin arahide, pentru siguranță deplină.
În funcție de modul în care se va stabili echilibrul ofensiv-defensiv, AI are potențialul de a ne readuce într-o lume în care securitatea este din nou invizibilă. Nu va trebui să vă scoateți pantofii în aeroport. În schimb, o cameră vă va analiza fața în timp ce intrați în terminal, comparând-o cu o bază de date cu răufăcătorii cunoscuți și extrăgând în același timp orice semnal predictiv ascuns în expresiile dvs. faciale, în limbajul corpului, în profilul demografic și în postările din social media.
Obiectivul nostru nu ar trebui să fie acela de a opri AI (nici nu se mai poate), ci mai degrabă de a o stăpâni într-un anumit sens, iar în timp ce Washingtonul se luptă cu reglementarea IA, s-ar putea să nu mai conteze ce fac liderii politici – „calul a ieșit deja din grajd” - conchide autorul.
Dintr-un eseu consistent. Inevitabil, l-am masacrat prin extragerea acestor idei, dar îl poți parcurge in extenso, în trei părți: 1, 2, 3.
Alienware a lansat cel mai rapid ecran IPS pentru jocuri din lume, cu rată de refresh de 500 Hz
Alienware, subsidiară Dell Technologies cu sediul în Miami, produce încă din secolul trecut computere, monitoare și periferice pentru jocuri.
Specializarea și concentrarea pe o nișă duc la calitate și performanță, iar asta nu e o lozincă, ci o realitate în cazul Alienware, după cum o să constați imediat.
Producătorul a lansat săptămâna aceasta un nou monitor după care gamerii vor saliva în mod sigur.
Supranumit „cel mai rapid ecran IPS pentru jocuri din lume”, Alienware AW2524HF ne propune un display Fast IPS de 24,5″ cu o rezoluție de 1920×1080 (FHD), cu un strat de acoperire antiglare (duritate 3H).
Cu ce iese definitiv din rând:
Viteză remarcabilă. Rata de refresh deosebită de 500 Hz a monitorului (480 Hz nativ) asigură un nivel de viteză și claritate de mișcare de neegalat. Avem o luminozitate de 400 cd/m² și o densitate a pixelilor de 90 PPI. Datorită certificărilor AMD FreeSync Premium și VESA AdaptiveSync, întreruperile sunt excluse chiar și în timpul secvențelor de acțiune de mare viteză. În plus, timpul de răspuns de la gri la gri cu latență ultra-scăzută de 0,5 ms elimină în mod eficient estomparea mișcării și neclaritățile, cu rezultatul unor imagini perfecte.
Consistență excelentă a culorilor. Spre deosebire de panourile TN concurente, display-ul Fast IPS garantează imagini consistente pe un unghi larg de 178 de grade atât pe verticală, cât și pe orizontală. Dacă vei avea asistență care să-ți admire măiestria în shooting, aspectul acesta contează, dar e important, evident, și pentru confortul tău. Acoperirea culorilor sRGB este de 99%, iar rularea conținutului HDR prin HDR10 este perfectă.
Te vei simți bine în timpul sesiunilor lungi datorită tehnologiei ComfortView Plus integrate, certificată de TUV, care atenuează emisiile dăunătoare de lumină albastră, fără a compromite autenticitatea culorilor.
Design deștept. Nu te vei mai întreba „oare pe unde am pus căștile” pentru că vei descoperi un suport retractabil integrat al monitorului, special gândit pentru depozitarea căștilor în momentele de pauză. Baza hexagonală ocupă un spațiu minim pe birou.
Conectivitatea este generoasă: 2 porturi DP 1.4, 1 port HDMI 2.1 și 5 porturi USB 3.2 Gen1. Îl înclini, rotești, pivotezi până găsești poziția perfectă pentru tine. Încorporează de asemenea și un sistem de gestionare a cablurilor.
Monitorul Alienware AW2524HF este distribuit în România de ASBIS.
De remarcat că acest monitor beneficiază de o garanție de trei ani Advanced Exchange Service and Premium Panel Exchange - producătorul îl schimbă dacă apar probleme la panel.
Ai trei minute?
Cineva a mâncat la restaurantul Eker din Suceava (nu știu cât de meșteri sunt, dar au rating maxim pe Tripadvisor).
Și respectivul client a pus o poză pe Reddit:
Această tentativă de fine dining, de experiență/experiment, de „hai să vedem cum e”, a fost sancționată de o mulțime de comentarii care au făcut din această postare una dintre cele mai populare în weekend-ul trecut.
Merită să le citești, de asta te-am întrebat dacă ai trei minute.
Memoria genetică. O descriere sumară referitoare la subiectul alimentație în genetică spune cam așa: genomurile oamenilor malnutriți traversează cel puțin două generații. Adică, dacă fătul în uter a simțit că mama nu prea mănâncă sau mănâncă prost, una-două generații care-i vor urma vor fi dirijate de gene să aleagă hrană în cantitate mare și nesănătoasă - cu rezultatul obezității în cazul unora, deși în societate, în acel moment, poate fi abundență de hrană. Adică, organismul nepotului sau strănepotului ține minte genetic că bunicii au flămânzit. Teoria pare credibilă, plus că există studii concludente în acest sens în vestul Europei, făcute după penuria care a urmat celui de-al doilea război mondial.
Românii s-au hrănit prost începând din 1980 cam până în 1997. O generație înseamnă aproximativ 20 de ani. Putem calcula când avem șanse de a scăpa de obsesia cantității când vine vorba de mâncare, iar Crăciunul să nu mai însemne kilograme de salată boeuf și metri de cârnați, din care o parte ajunge la ghenă pe 5 ianuarie.
(Aș propune să ne comparăm cu grecii, francezii, spaniolii și nu cu americanii. La americani, e altă poveste cu corn syrup și altele, de care, din fericire, ca europeni, suntem în mare parte scăpați.)
Cum ne modifică muzica creierul și de unde luau italienii roșiile pe care le aruncau în cântăreții de la Scala
Există prejudecata că muzica simfonică sau opera sunt teritorii exclusiviste, pe care doar inițiații le pot descifra. Este o idee exagerată; muzica pe care o numim astăzi „clasică” a fost secole de-a rândul o principală formă de entertainment pentru locuitorii orașelor din Europa, până și pentru cei ai vitregitelor capitale fanariote ale Valahiei și Moldovei, pe unde mai poposeau din când în când trupe de artiști de prin Italia.
Dar despre asta vom discuta un pic mai târziu; să ne oprim deocamdată la fiziologia creierului.
Este dovedit că muzica clasică îmbunățește funcțiile cognitive, ne face mai inspirați în luarea deciziilor și ameliorează simptomele de depresie.
Experimentele arată că cei ce ascultă muzica în stil baroc (Bach, Telemann, Handel) în timp ce studiază au rezultate la testele ulterioare de memorie cu 40% mai bune.
Totodată, când ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate între 8 si 12 cicli pe secunda specific geniilor.
Alți cercetători au constatat că piese precum Amurgul zeilor de Wagner calmează durerile acute precum cele dentare.
În fine, studiile serioase pe această temă abundă, dar e poate mai interesant să mergem la celebra Teatro Alla Scala din Milano, templu al operei și muzicii simfonice inaugurat la 1778, deci acum aproape un sfert de mileniu.
Scala a funcționat până în vremurile moderne ca un soi de club relaxat. În loje, domnii obișnuiau să joace cărți pe bani. Spectatorii își aduceau mâncare și băutură ca la picnic. Gurmanzii chiar găteau la spirtiere. Unii stăteau „la operă” de la prânz până noaptea târziu - spun muzeografii instituției.
Dacă îți petreceai în felul acesta ani buni, învățai inevitabil să deosebești o interpretare genială de una proastă. Iar în cazul în care un nefericit interpret deraia și greșea notele, devenea ținta resturilor alimentare pe care spectatorii furioși i le aruncau în cap. Mai ales roșii, pentru că explodau spectaculos în țintă.
După al doilea război mondial și reconstrucția clădirii, noul director al Scalei a impus un regulament de comportament civilizat și a confiscat cărțile de joc. E subînțeles și că este interzis să mai vii cu roșii de acasă.
Patima milanezilor de a sancționa interpretările proaste a rămas însă. Cei care urcă pe scena Scalei tremură.
Iată ce huiduieli a încasat Roberto Alagna căruia nu i-a ieșit o arie și a trebuit să fugă în culise pentru a scăpa:
În fine, acest text nu îndeamnă în niciun fel la comportamente necivilizate în sălile de spectacol, (puneți telefoanele pe mod avion când începe reprezentația, vă rog!), doar sugerează că muzica cultă nu este rezervată unor elite aflate în stratosferă, ci poate fi o ocazie de refresh plăcut pentru mai toți dintre noi.
Iar în această toamnă avem ocazia, până pe 24 septembrie, să ascultăm unele dintre cele mai renumite orchestre simfonice din lume și pe unii artiști geniali la Festivalul Enescu.
Încă se mai găsesc bilete.
_____________________
Text de opinie personală, scris la invitația Rompetrol, companie care sprijină, în calitate de partener, de 14 ani, cu consecvență, acest important festival internațional.
Idei de timp liber: Expoziții ale unor tineri artiști vizuali în spații neconvenționale
Ediția #10 Diploma Show ne invită să descoperim locuri interesante și emblematice din București și să vedem ce lucrări de absolvire a universităților de artă propun reprezentanți ai noii generații de artiști.
Astfel, până pe 15 octombrie, lucrări apreciate de critici la Diploma Show de-a lungul timpului sunt expuse în 10 spații neconvenționale din București.
Diploma Show este un proiect The Institute prezentat de UniCredit Bank.
SCURTE
Fitness. Cei care fac exerciții de rezistență (cu greutăți/lucru la aparate) obțin o calitate mai bună a somnului în comparație cu cei care se limitează la aerobic.
____________
Media. The Washington Post (proprietar Jeff Bezos) a lansat newsletterul The Trump Trials - „to keep readers up to date on the many criminal cases the 45th president is fighting”.
_______________
Rețete. Cheesecake rapid. Și ardei umpluți în stil italian.
______________________
Sport. Campionatul de surfing pentru căței.
_________________________
Top. Cele mai bune filme SF în viziunea lui Quentin Tarantino.
FILME
Thanksgiving. Oficial Teaser Trailer. Pentru amatorii genului. Și se pare că sunt mulți, dovadă numărul uriaș de accesări ale acestui clip.
____________________
Pet Sematary: Bloodlines. După o carte de Stephen King.